Abdul RAHMĀN BĀBĀ

Abdul RAHMĀN  BĀBĀ 

(1650 – 1715)

Abdul Rahmān Bābā a fost un poet mistic afghan de etnie paştună, poezia sa aducându-i o deosebită popularitate şi preţuire prin atenţia pe care a acordat-o în scrierile sale aspectelor misticismului paşnic şi introspectiv, specific culturii etniei căreia i-a aparţinut. Opera sa poetică a fost publicată într-o Antologie (Diwan) în care sunt incluse 343 de poeme elaborate în pukhto, un dialect al limbii paştu.  Prima versiune, tradusă în engleză, a fost tipărită în 1877, la Lahore, în Pakistan.  Rahman Bābā a fost un foarte pios ascet musulman sufit deosebit prin profundul spirit de toleranţă în care abordează dogma şi învăţătura islamică. De altfel, auto-portretizându-se din perspectivă etică şi comportamentală, poetul spunea despre sine: “ Decât să beau apă curată dintr-un pocal de aur, prefer să o beau dintr-o cupă obişnuită de lut”.  A fost înmormântat la Peshawar, în sudul Pakistanului, într-un mausoleu (mazār) devenit loc de pelerinaj pentru poeţi şi misitici sufiţi, iar moartea sa este comemorată printr-un festival anual de poezie şi rugăciune.  

Editura Proema, publică în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului sufic în volumul