Attār din Nišapur

‘Attār  din Nišapur
( cca.1142 – cca.1221)

Farīd ad-Dīn ‘Attar, în arabă, Feireidun Attar (parfumierul) în persană, a fost un mare mistic şi poet islamic, născut în jurul anului 1142 la Nišapur, în provoinicia iraniană Khorassan, unde avea să-şi sfârşească şi viaţa, la aproape 100 de ani şi să fie înmormântat într-un splendid mausoleu ridicat mai târziu, în oraşul natal. “Parfumierul” este considerat a fi unul dintre cei mai faimoşi poeţi mistici ai Iranului şi izvorul de inspiraţie a marilor iluminaţi sufişti ai lumii islamice, între care Al-Rūmi, care spunea că “Attar a hălăduit prin cele şapte cetăţi ale iubirii – ale iubirii mistice, se înţelege – în vreme ce noi nu cunoaştem din acestea decât o singură potecuţă”. Unul dintre cei mai prolifici reprezentanţi ai literaturii persane, ‘Attar este autor a peste o sută de lucrări variate ca dimensiune – de la câteva pagini la scrieri măsurate în mai multe volume. Dintre acestea au supravieţuit, fiind cunoscute şi accesibile astăzi în jur de 30, între care cea mai ştiută se cheamă “Claca păsărilor” (Mantiq Al-Tayr,), căreia i se adaugă, prin popularitate, “Cartea Secretelor” (Asrarnameh  în persană). De altfel, marea parte a scrierilor sale sunt accesibile prin simplitatea scriiturii şi prin uşurinţa cu care mesajul  ajunge la receptorul  cititorului.  Într-un fel, “parfumierul” a adus din nou în realitatea zbaterilor intelectuale medievale o pasăre – pasărea Simmorg sau Simurg-   ca o comuniune visată între lacul uman şi transcensdenţa pe care doar ne-am amăgit că am înţeles-o.  Înghesuit printre chiupurile sale cu parfumuri grele şi adormite, Attar a scris 114 poeme, număr egal cu cel al surelor– capitolelor care compun Coranul. Doar 30 dintre acestea au suprevieţuit vremurilor şi, tematic, ele prezintă o varietate surprinzătoare: poveşti de dragoste , biografii ale sfinţilor sufi, “Cartea Secretelor” şi o colecţie de catrene numită “Cartea lui Dumnezeu” (Illahinameh), în care descrie şase capacităţi şi abilităţi ale omului: eul, imaginaţia, intelectul, setea de cunoaştere, setea de detaşare şi setea de comuniune şi unitate. 

Editura Proema, publică în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului sufic în volumul