CRISTIAN POPESCU

CRISTIAN  POPESCU

(1959 – 1995)

Cristian Popescu a trăit treizeci şi şase de ani (neîmpliniţi).

În acest scurt interval a reuşit să-şi facă studiile (a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1990), să publice trei cărţi (“Familia Popescu”, 1987, “Cuvânt înainte”, 1988, “Arta Popescu”, 1987-1993, 1994), să câştige în 1986, premiul pentru debut al editurii Editura Cartea Românească cu volumul “Cuvânt înainte”, să devină membru al Uniunii Scriitorilor, să lucreze ca redactor-şef adjunct la Nouăzeci, supliment al revistei Luceafărul (1990-1993) şi ca redactor la ziarul Adevărul (1994), să colaboreze cu poeme şi eseuri la multe alte publicaţii, să pregătească, împreună cu regizorul Alexander Hausvater textele pentru două spectacole de teatru de mare succes („…au pus cătuşe florilor” de Fernando Arrabal şi La ţigănci de Mircea Eliade). A reuşit, totodată, să-i farmece pe mii de cititori cu un mod nemaiîntâlnit de a scrie poezie în limba română, să provoace emulaţie în mediile literare pe care le frecventa şi să facă (încă o dată) din banalul nume Popescu un nume cunoscut. Moartea sa neaşteptată nu numai că i-a întristat pe iubitorii de poezie, dar i-a lăsat dezorientaţi: poetul îşi trăise viaţa prea repede, astfel încât aproape nimeni n-avusese timp să-l înţeleagă.


Editura Proema a publicat  în limba arabă selecţii din lirica poetului în  cadrul colecţiei “Biblioteca arabă”, în volumele: