DJAMIL BUTHAYNA

DJAMIL BUTHAYNA

(ĞAMĪL  BIN  ABDULLAH  BIN MU’AMMAR)
(? – 701)

Nu ne-a rămas o reprezentare portretistică a acestui poet trăitor în perioada califatului omayyad şi reţinut de istoriografia literară arabă şi universală drept înainte-mergător al aşa numitei “poezii udhrite de dragoste”, apelativ derivat de la denumirea tribului Bani Udhra, din nord-vestul Peninsulei Arabice, căruia poetul i-a aparţinut.Poezia sa, este  poezia  iubirii interzise, dar trăită ca destin şi fatalitate devoratoare, niciodată consumată dar cauzatoare de profunde drame care, nu de puţine ori, s-au încheiat prin moartea unuia sau a amândurora dintre participanţi la trăirea acesteia.  Povestea iubirii dintre poetul ĞAMĪL  şi frumoasa Buthayna (un diminutiv al ceea ce, într-o traducere aproximativă, ar însemna, “frumuseţe”, “moliciune “asemenea mătăsii”, dar şi “câmpie stropită cu flori” şi, cu o semnificaţie incertă, “pisicuţă”) urmează tiparul altor situaţii similare:  tribul iubitei refuză relaţia dintre aceasta şi ĞAMĪL, prohibind chiar mariajul dintre cei doi sub motivul că versurile de dragoste ale poetului constituie o ofensă adusă onoarei Buthaynei.  Aceasta din urmă va fi dată cu forţa, ca soţie, unui alt bărbat agreat de familie, iar poetul va rămâne să îşi cânte, pe mai departe, nefericirea.Cuplul ĞAMĪL-Buthayna nu este singular în lirica arabă de dragoste: Layla şi Qays (rămas în istorie drept “Majnun Layla”- Nebunul din iubire de Layla), Kuthair şi Azza, Antar şi Abla, sunt doar câteva dintre cele mai reprezentative cupluri ale iubirii nefericite, iar tragedia lor se va repeta în alte timpuri şi în alte locuri în care au trăit Tristan şi Isolda, Lancelot şi Guinevere, Hamlet şi Ofelia, Paolo şi Francesca şi mulţi alţii. 

Editura Proema a publicat  în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului în volumul