FADWA TŪQĀN
|
 |
Împreună cu conaţionala sa, Salma Khadrā’ Al-Jayussi şi cu irakianca Nāzik Al-Malā’ika, formează “triada de aur” a poeziei arabe feminine moderne şi este considerată, în acelaşi timp, cea mai mare poetă a poporului palestinian. S-a născut în oraşul Nablus, din Cisiordania, într-o familie de intelectuali înstăriţi, într-o perioadă în care Palestina intra în lunga perioadă de frământări şi conflicte care durează şi astăzi. A fost, prin excelelnţă, o poetă a idealurilor de libertate şi demnitate naţională a poporului său, o militantă neobosită împotriva ocupaţiei şi pentru regăsirea drepturilor palestiniene naţionale. O poezie incisivă care avea să-l determine pe preşedintele statului Israel, Shimon Perez să-i declare că “un singur poem al poetei este mai pătrunzător în memorie decât întreaga rezistenţă palestiniană armată”. Opera sa poetică de dragoste este marcată de contextul istoric şi politico-social, iubirea fiind percepută, mai degrabă, ca un mijloc de împotrivire şi de păstrare a identităţii naţionale şi culturale a poporului palestinian. Este autoare a mai multor volume de versuri şi poezie în proză printre care “Singură cu zilele mele”-1952, “Înaintea porţii închise” – 1969 “Noaptea şi călăreţul”- 1969, “Iulie şi alte lucruri”- 2000.
Editura Proema, a publicat în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetei în volumul
