HĀFIZ

HĀFIZ

(? 1310 – 1390 ?)

Sunt destul de puţine datele credibile care s-au păstrat  despre viaţa lui Hawaja (Hogea) Šamsuddin Muhammad Širāzi, supranumit Hāfiz (congnomen acordat celor care reuşeau să memoreze, pe de rost, textul integral al Cranului). Chiar data naşterii sale nu este  cu credibilitate fixată, apreciindu-se că aceasta se situează între 1310 şi 1325, la Şhiraz. Din fragedă tinereţe a reuşit să memoreze textul coranic ascultând recitările şi pasalmodierile tatălui său, un negustor de cărbuni care a decedat prematur, lăsându-i mama şi cei doi fraţi mai mici în grijă.

Pentru a-şi întreţine familia, s-a văzut silit să părăsească învăţătura pentru a munci mai întâi într-un magazin de draperii şi perdele şi, mai apoi, într-o brutărie. Fiind distributor de pâine într-unul din cartierele bogate ale Şirazului, la vârsta de 21 de ani o cunoaşte pe Şah -e-Nabat, o tânără de o rară frumuseţe de care s-a îndrăgostit şi căreia îi va dedica majoritatea poemelor sale de dragoste. Tot acum îl cunoaşte pe marele poet mistic, Attar, al cărui discipol devine. Începe să-şi scrie propriie compoziţii lirice căpătând cu rapiditate o incontestabilă notorietate în ţinututul Şirazului, istoriografii caracterizând această etapă a vieţii sale creative drept una a “romantismuui spiritual”.

   La vârsta de 48 de ani, părăseşte locurie natale, stabilindu-se la Isfahan, unde scrie poeme cu conţinut protestatar împotriva ocupării oraşului său de baştină de către califul musulman Mubarriz Muzaffar. După eliberarea Şirazului, revine acasă, fiind instalat în postul de dascăl la una dintre şcolile oraşului. Se preocupă tot mai intens de probemele filosofice mistice şi de căutarea contopirii cu esenţa creatorului divin, sens în care practică ascetismul, rămând ceasuri întregi ale zilei şi nopţii în interiorul unui cerc desenat de el însuşi pe sol.

   Până către vârsta de 70 de ani, la care se presupune că a încetat din viaţă, a elaborat peste jumătate din gazelurile care îi sunt atribuite, poemele sale fiind receptate drept operă a unui maestru unit cu spiritualitatea şi natura divină.

  Opera sa inventariată conţine peste 500 gazeluri, mai mult de 42 colecţii de catrene (rubaiate) şi mai puţine ode, acestea compuse în jurul vârstei de 60 de ani.

  Opera sa a fost adunată în volum (diwan) în jurul anului 1410, la cca. două decenii de la moartea poetului. O altă compilaţie datează din jurul anului 1431 şi conţine aproape 600 gazeluri. Hafiz a scris poeme de dragoste, descriptive, sau dedicate locurior natale şi patriei sale, poezie de introspecţie fiosofică, având o incontestabiă influenţă asupra marilor poeţi mistici a vremii dar şi a literaturii persane şi arabe în general. Fidelii sufismului, hinduismului, zoroastrismului şi misticismului creştin îl venerează ca poet mistic şi îi recită versurile în anumite ocazii festive religioase. 

   Editura Proema, a publicat în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului sufic în volumul