Hazrat Inayat Khan(1887 – 1927) |
 |
Născut în 1887, la Baroda (Vadodara), în India, într-o familie de nobili indieni musulmani, este considerat unul dintre reprezentanţii sufismului universal şi fondator al “Ordinului Sufit al Occidentului (Londra, 1914, dizolvat şi reconstruit, în 1923, în Elveţia, sub denumirea de “Mişcarea Internaţională Sufită). Mesajul său universal despre unitatea şi unicitatea divină (tawhīd) este concentrat pe teme referitoare la iubirea sacramentală, ideea de armonie şi frumuseţe. În 1910 călătoreşte în Occident mai întâi ca muzician şi, apoi, ca învăţător de sufism. În 1922, a trăit, potrivit relatărilor sale, o “experienţă spirituală, la Katwijk, în Olanda, locul evenimentului fiind proclamat ca amplasament sacru unde, în 1969, va fi construit “Templul Universal al Sufismului”. La finele anului 1926 revine în India unde îşi construieşte propriul mormânt, într-un complex funerar din Delhi, în care va fi înmormântat după moartea sa, survenită la 5 februarie 1927. Inayat Khan a elaborat 10 comandamente pe care le-a proclamat principii de bază ale gândirii şi filosofiei sufite: nu există decât un singur Dumnezeu etern în existenţa sa; există un singur Magistru, spiritul conducător al tuturor minţilor omeneşti; există o unică Scriptură, “Manuscrisul Sfânt al Naturii”; există o singură religie universală care îndrumă spiritele către Idealul care trebuie să fie unic ţel al spiritului uman; există un singur obiect de adoraţie şi de rugăciune – Frumuseţea care trebuie să domine mintea şi spiritul credincioşilor; există un singur adevăr care constă în înţelegerea existenţei noastre terestre şi metafizice; există o singură cale – anihilarea falsului ego terestru al omului ca premiză pentru accesul la nemurire etc. Astăzi, filiale ale şcolii fundate de Inayat Khan funcţionează în Olanda, Franţa, Marea Britanie, Germania, SUA, Canada, Rusia şi Australia.
Editura Proema, a publicat în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului sufic în volumul
