Ibn ‘Arabi

Ibn ‘Arabi
(Muhammad Muhieddin Ibn ‘Arabi )
(1165 – 1240)  

Cunoscut sub numele de Muhieddin (cel care a înviat credinţa), şi cu cognomenul de Al-Sheikh Al-Akbar (Maestrul maeştrilor), misticul, fiosoful, poetul şi gâditorul Muhammad Ibn ‘Arabi, considerat unul dintre ce mai mari maeştri spirituali ai gândirii isamice arabe, s-a născut în anu 1165 în Andauzia maură, centru al unei extraordinare iradiaţii cuturale în care au convieţuit spiritualitatea şi creativitatea musumană, iudaică şi creştină şi focar de  expansiune a marilor opere ale filosofiei antice către Europa. Tatăl său, apreciat cărturar, a fost şi vizir (ministru) al conducătorului regatului  Murcia. Inclinaţia lui Ibn ‘Arabi către studiul filosofiei s-a manifestat din fragedă tinereţe, el căpătându-şi un binemeritat renume şi ca vizionar şi pentru aptitudinile sale didactice. L-a cunoscut, avându-l ca mentor, pe celebrul Ibn Rushd (Averroes), pe atunci kadiu (mare judecător) al Cordobei. După 1195 elaborează mai multe lucrări între care  s-au impus atenţiei Cartea ascensiunii nocturne la cer” (Kitāb Al- Isrā’ ) şi “Poziţiile aştrilor” (Mawāqi’ An-Nuğūm). Întreprinde mai multe călătorii misionare în nordul Africii unde, potrivit tradiţiei, are mai  multe viziuni mistice. În 1200 părăseşte definitiv Andaluzia şi după doi ani petrecuţi la Cairo şi Iersalim, efectuează pelerinajul ritualic la Mekka, unde începe să lucreze la culegerea de poeme “Tălmaciul dorurilor” (Tarğumān Al-Ašwāq ), inspirată de o tânără persană imaginară, Nizam(onomastic traductibil prin “ordine, armonie”) în care autorul dă o interpretare spirituală mistică dragostei fizice şi erotismului. Volumul este apreciat a oferi unul dintre cele mai fine exemple de poezie filosofică, mistică şi erotică din literatura arabă După îndelungate călătorii de-a lungul şi de-a latul  lumii islamice a vremii, s-a stins din viaţă  la Damasc, în anul 1240, fiind înmormântat la poalele muntelui Qassyun din vestul capitalei siriene. Este autor a peste 350 de lucrări, între care un loc aparte îl deţin  Nestematele înţelepciunii” (Fusūs Al-Hikām), un tratat despre înţelepciunea lăuntrică a profeţior iudaismului, creştinismuui şi islamului şi “Biruinţele Mekkane” (Al-Futūhāt Al-Makkiya), o amplă enciclopedie în care dezbate tezaurul cunoaşterii tradiţionale, al raţiunii şi al spiritului şi sensului poetic.  Întreaga operă a lui Ibn ‘Arabi este o dezbatere meditativă şi estetică despre unitatea fiinţei umane, unicitatea şi caracterul indivizibil al realităţii care, simultan, transcende imagistica lumii şi se manifestă prin ea. Ibn Arabi este considerat a fi unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai misticismului islamic.. Profund ancorată în spiritul şi în legea Coranului, opera autorului arab are o amplă deschidere către universalitate, mai ales prin susţinerea ideii potrivit căreia fiecare individ are un drum unic şi irepetabil către descoperirea adevărului. Ibn ‘Arabi crede, în egală măsură, în unitatea religiilor şi a adevărurilor pe care acestea le-au revelat fiinţei umane. 

Editura Proema, a publicat în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului în volumele: