IBN Kaldun

IBN Kaldun
(1332 – 1406)

Ibn Khaldūn , cu numele, in extenso, Abu Zaid Abdu-r-Rahman Bin Muhammad Bin Khaldūn Al-Hadrami, s-a născut la 27 mai 1332, la Tunis şi şi a murit în Cairo la 17 martie 1406. Aparţinea  unei familii din tribul  maghrebian nord-african Banū Khaldūn cu rădăcini genealogice în Andaluzia. Născându-se într-o familie înstărită, a putut beneficia de o educaţie rafinată, din care nu a lipsit familiarizarea profundă cu limba arabă clasică – necesară, mai ales, pentru studierea şi înţelegerea Coranului, după cum nu au lipsit şi temeinice studii pluridisciplinare: jurisprudenţa islamică, teologia, absolvită la faimoasa şi vechea universitate tunisiană Zaytouna, matematicile şi filosofia – atât cea arabă a unor Averroes, Avicenna, Al-Farabi sau Ar-Razi, cât şi cea a anticilor greci la care a putut avea acces prin traduceri arabe, Platon şi Aristotel. Cunoaşterea textelor biblice, a astronomiei şi medicinei au făcut din viitorul istoric şi filosof un veritabil savant enciclopedist a cărui pregătire avea să se oglindească cu generozitate în opera pe care o va lăsa posterităţii universale.

Opera lui Ibn Khaldūn, fără a impresiona prin cantitate, se impune prin diversitate şi valoare informaţională, ea cuprinzând, potrivit inventarelor bibliografice, următoarele titluri:

  • “Esenţa teologiei” (Lubāb Al-Muhassal), un comentariu pe marginea teologiei lui Ar-Razi , manuscrisul autograf, din 1351 păstrându-se , astăzi, la muzeul palatului Escurial din Spania;
  • Culegere de comentarii care incude analiza poemului Qasīdat Al-Burdā (Poemul Mantiei) al poetului preislamic Al- Būsiri, un tratat de aritmetică, un alt comentariu poetic şi mai multe eseuri având ca temă filosofia lui Averroes. Lucrările au fost elaborate între anii 1351-1364;
  • Un text despre mistica sufică (cca. 1373, Fez), tradus   sub titlul de “Calea şi Legea sau Maestrul şi Juristul” , în fapt un tratat de sociologie religioasă
  • Cartea Pildelor” (Kitāb Al-‘Ibar ), al cărui titul integral este “Cartea învăţăturilor şi tratat de istorie veche şi modernă despre epopeile arabilor, perşilor, berberilor şi despre suveranii acestora”, un manuscris de 1.475 de pagini elaborată în şapte volume, între care, cel dintâi, “Prolegomenele sau introducerea

Traduceri din Opera sa s+au realizat mult mai târziu:

  • În Orient, turcul Peri-Zade Efendi a tălmăcit, în 1732, primele cinci cărţi ale Prolegomenelor, urmat de istoriograful oficial al înaltei Porţi Otomane Cevdet Effendi care, la 1860, finaliza traducerea în turcă  începută de  premergătorul său.
  • În Europa, Sylvestre de Sacy, includea în Chresomaţia arabă apărută în 1806, fragmente din “Introducerea la filosofia universală a lui Ibn Khaldun”, urmat de discipolul său, E.Quatremère, în 1857 şi, apoi, de nu mai puţin faimosul baron De Slane, cinci ani mai târziu, care aveau să desăvârşească traducerea integrală a Prolegomenelor pentru prima oară într-o limbă europeană-franceza. 

 În limba română, Prolegomele lui IBN Kaldun au apărut la editura Proema, în 2016 în traducerea lui Dumitru Chican. (colectia “ Bibilioteca Araba)