MAHMŪD DARWĪŠ

MAHMŪD DARWĪŠ
(1941 -2008)

Innobilat, în memoria colectivă cu titlul de poet naţional al Palestinei, a fost cel pentru care Palestina a devenit o metaforă a Paradisului pierdut şi un simbol al naşterii şi renaşterii, al disperării, exilului şi injustiţiei istorice. Şi-a atras, în egală măsură, apelativul de poet şi militant politic tradiţional al lumii islamice. Primul său volum de versuri, Asāfīr bilā ajniha (Păsări fără aripi) a fost publicat la vârsta de 19 ani. A activat pe tărâmul politic, iniţial sub egida Partidului Comunist Israelian şi apoi a Partidului Israelian al Muncii (Mapam). În 1970 a plecat în Uniunea Sovietică, de unde a revenit, un an mai târziu, pentru a activa în Egipt şi Liban. Personalitate militantă, pe tărâm politic şi literar, pentru drepturile poporului palestinian, este autor al peste 30 volume de versuri şi opt cărţi de proză. Scriind, iniţial, în stilul prozofic şi canonic al kassideo clasice, Darwish s-a orientat, cu începere din anii ’70 , către  tehnica “versului liber”, în care se regăsesc influenţe ale poeţilor irakieni Al-Bayati şi As-Sayyab dar şi a unor autori străini precum Rimbaud şi Ginsberg.  Darwish este perceput ca un poet simbolist, iar militantismul său pro-palestinian i-a atras numeroase acuzaţii de antisemitism pe care poetul le-a recuzat categoric: “Sunt acuzat că îi urăsc pe evrei. Nu este comfortabil să fiu privit ca un diavol şi duşman al Israelului. Nu sunt un simpatizant al Israelului şi am destule motive pentru aceasta, dar nu îi urăsc pe evrei” declara poetul. Dintre volumele sale, unele dintre acestea fiind traduse şi în ebraică, menţionăm “Frunze de palmier” (1964), “Sfârşitul nopţii” (1967), “ Păsările mor  în Galileea” (1970), “Te iubesc, nu te iubesc” (1972), “Nuntiri” (1977), “Nisipuri şi ale poeme” (1986), “Tragedia crinului, comedia arginţilor” (1989), “Starea de asediu” (2002), “Ca floarea de migdal şi chiar mai mult” (2005). 

 Editura Proema a publicat  în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului în volumele: