Mustafa Wahbi Al-Tall

Mustafa Wahbi Al-Tall.

(ARAR)
(1897-1949)

S-a născut în oraşul Irbid, din nordul Iordaniei, unde a urmat şi pregătirea şcolară elementară, pe care şi-a continuat-o, în 1921, la Damasc şi apoi la “Scoala Otomană”  secundară de la Alep. Este perioada în care se înregistrează primele sale manifestări politice naţionaliste şi anti-otomane, pentru care, în 1917 şi apoi în 1919, va fi “exilat” de regimul otoman al Siriei Mari la Beirut şi ulterior la Istanbul. După absolvirea studiilor de Drept la Școala Superioară otomană “Tajhiz” din Alep-ul sirian, a activat o perioadă ca profesor de literatură arabă în oraşul iordanian Karak, continuându-şi în acelaşi timp activismul politic şi fiind din nou expulzat la Maan şi Aqaba (Iordania) şi la Jeddah (Arabia Saudită) După o scurtă perioadă în care a activat ca guvernator civil al oraşului Shawbak din regiunea Wadi Mussa (1929), a obţinut licenţa de practică juridică, lucru ce i-a permis să deţină, până în 1931, diferite funcţii în magistratură, întrerupte şi acestea de o nouă deportare la Aqaba, în sudul ţării. Cauza se regăsește în aceleaşi poziţii de frondă şi opoziţie politică şi de promovarea, inclusiv prin manifestaţii publice, a ideii de neatârnare şi libertate naţională. În anul 1939, a fost numit în calitate de procuror general al regiunii Salt, din apropierea coastei centrale iordaniene a Mării Moarte. Însă, pentru aceleaşi acuze, e condamnt la o detenţie de 9 ani. După eliberare şi până la încetarea din viaţă a deţinut mai multe funcţii în viaţa publică şi oficială, fiind rând pe rând, guvernator civil în mai multe oraşe şi şef al serviciilor (divanului) de protocol  al caimacamului otoman. Mustafa Wahbi Al-Tall a intrat în mentalul colectiv al iordanienilor cu pseudonimul “Arar” (“Muşeţelul sălbatic”), Creaţia sa literară a fost adunată în volumul (diwanul) de opere poetice complete “Serile de la Wadi Yabis” (Ashiyat Wadi Al-Yabis), publicat în anul 1958, completată cu numeroase scrieri cu tematică politică militantă, sociologică, istorică, literară, dintre care  se cuvin amintite – pe lângă traducerea catrenelor lui Omar Khayyam – cărţile “Islamizarea lui Napoleon” (1937), “Caravana uitată” (1940), “Arabii din America de Nord” (1946)  ş.a.  “ARAR” a fost şi rămâne glasul singular care, folosind uneltele scrisului, a dat expresie realităţilor timpului său într-o perioadă în care actuala Iordanie se afla în faza de trecere administrativ-politică de la Emiratul Transiordanian la Regatul Hashemit al Iordaniei.El este cel dintâi poet arab care a introdus dialectul, limba vorbită, ca instrument de realizare poetică, dar şi cel care, pentru prima oară în poezia iordaniană, a abordat cu predilecţie teme inedite până atunci, precum cea a revoltei  împotriva asupririi străine şi ideea militantismului naţionalist şi a luptei pentru neatârnare şi afirmare a identităţii naţionale. Nu mai puţin nou şi original este locul şi rolul pe care îl conferă segmentelor sociale defavorizate şi minoritare – în acest caz, comunitatea ţiganilor din Iordania – ca sursă de inspiraţie şi ca model de abordare multivalentă a problemelor sociale şi de relaţionare interumană.