NICHITA STĂNESCU

NICHITA STĂNESCU
(1933 – 1983 )

Nichita Stănescu s-a născut la  Ploieşti în 1933.  A fost poet, scriitor şi eseist ales post-mortem membru al Academiei. Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut literatura română, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu este  considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici şi poetici.

I-au fost decernate:

  • Premiul Uniunii Scriitorilor în anii 1964, 1969,1972, 1975 îi sunt decernate pentru volumele de poezii: O viziune a sentimentelor,
  • Necuvintele, Cartea de recitire , Starea poeziei
  • Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii Epica Magna (1978)
  • Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului internaţional “Serile de poezie Struga” (Macedonia iugoslavă), 1982
  • Este laureat al Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, 1975 şi nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură (1979)

Editura Proema în cadrul colecţiei “Biblioteca arabă”, a publicat  în limba arabă selecţii din lirica poetului în volumele: