SALĀH NIYAZI

SALĀH  NIYAZI
(1935 – )

Poetul irakian Salah Niazi care, din 1963, trăieşte în exil la Londra, este considerat a fi una dintre vocile cele mai personalizate şi mai independente în poezia arabă contemporană şi, în egală măsură, unul dintre ultimele mari condeie ale generaţiei din anii ’50.  Auto-definindu-se ca “poet cu inimă arabă şi cu spirit occidental”, Salah Niazi a fost şi este poet, eseist, traducător şi activ promotor şi animator al culturii şi civilizaţiei Orientului Mijlociu în lumea occidentală, în general, şi în ţara de adopţie, cu deosebire. A înfiinţat şi conduce publicaţia “Exilul literar” ( Al-Ightirāb Al-Adabiy) o veritabilă punte de legătură spirituală şi estetică între Occident şi Orient, dar şi o tribună de atragere, focalizare şi încurajare ale tinerelor condeie din emigraţia arabă. Autor al mai multor volume de versuri, între care au fost remarcate, îndeosebi: “Coşmar în plin soare” (1962), “Gânditorul” (1971), “Nechezat în conservă” (1988) sau “Iluzia numelor” (1998). Strălucind din toate nuanţele  cuvintelor cu grijă alese, poezia sa, în aparenţă distantă, se deschide în faţa receptorilor săi cărora poetul li se adresează în modul cel mai deschis şi mai sincer. 

Editura Proema a publicat în Colecţia Biblioteca Arabă, selecţii din lirica poetului în volumul: